S’ì…
S’è tù
poi stà calmu mentre chì, nantu à a to strada,
Ugnunu
perde u capu, è ghjetta u biàsimu nantu à tè;
S’è tù ai
fidùcia mentre chì ugnunu dubiteghja,
Ma senza
rimpruvarà li a so incridulità;
S’ì
l’aspittera, per tè, ùn cagiuneghja troppu pena:
S’ì,
sintendu a bugìa, tù stessu ùn sì bugiardu,
O s’ì, issendu
udiatu, ùn faci casu di l’òdiu,
Senza avè
l’ària troppu bonu, nè parlà cun
troppu saviezza;
S’è tù
poi pate di sente e to parolle
Travistite
da i furbi per azzizzà l’albasgi,
È di
sente e so bocche sceme dì bugìe nantu à tè
Senza dì ne
tù stessu una sola;
S’è tù
poi stà degnu issendu pupulare,
S’è tù
poi stà pòpulu cunsigliendu i rè
È s’è tù
poi amà tutti i to amici da fratellu
Senza chì
nisun d’elli sia tuttu per tè;
S’è tù sònnii,
– senza sunnià d’innalzà ti in la cima;
S’è tù
pensi, – senza chì i to pinsamenti divèntinu
panteoni;
S’è tù
sai scuntrà trionfu o disfattera,
È trattà
ssi dui ingannadori di listessa manera;
S’è tù
poi pate e to virità belle schjette
Torte da
i furbi per mègliu ingannà l’albasgi,
O vede i
to prughjetti spizzà si davanti à tè,
È
calatti, per piglià è cerniglià i pezzi;
S’è tù
sai medità, usservà è cunnosce
Senza mai
divintà dubitativu o distruttore;
Sunnià,
ma senza lascià ti ammaistrà da u to sònniu,
Pinsà
senza esse mai cà un pinsadore;
S’è tù
poi esse duru senza mai esse furibondu,
S’è tù
poi esse bravu è imprudente mai;
S’è tù
sai esse bonu, s’è tù sai esse sàviu
Senza
esse nè muralistu nè sintinziosu;
S’è tù
poi vede distrutta l’òpara di a to vita
È senza
dì parolla mette ti à ricustruì,
O perde
d’un colpu solu u vadagnu di centu partite
Senza fà
mottu è senza suspirà;
S’è tù
poi esse amante senza esse scemu d’amore,
S’è tù
poi esse forte senza cissà d’esse tènnaru
È, sintendu
ti udiatu, senza udià ancu tù,
Però
luttà è pò difende ti;
S’è tù
poi fà una mansa di tutti
i to più gran vadagni
È ghjucà la
à testa o gìgliu, – d’un colpu solu –
È perde è
riparte cum’è à u to princìpiu,
Senza
murmutulà parolla di a to pèrdita à u tuttu và;
S’è tù
forzi u to core, i to narbi, è u to zancarettu
À serve i
to prughjetti malgradu u so abbandonu,
È chì tù
avanzi sempre quandu tuttu si ferma,
For cà a
Vulintà chì urdineghja: «Teni bonu!»
S’è tù
vai in la folla senza urgògliu à rompe tuttu,
O
praticheghji i rè senza crede ti un eròi;
S’ì
l’amicu è u numicu ùn ti ponu currompe;
S’ì ogni
omu, per tè, conta, ma micca troppu;
S’è tù
sai bè rièmpie ogni minutu spietatu
Di
sissanta sicondi di stradelli adimpiuti,
À tè
saranu a Terra è u so bè dilittosu,
È, –
bellu mègliu – sarè un Omu, figliolu mèiu.
S’è tù
poi scuntrà Trionfu dopu Scunfitta
È riceve
ssi dui bugiardi cù a listessa fàccia,
S’è tù
poi cunsirvà u to curàgiu è u to capu
Quandu
tutti quillaltri i pirdaranu,
Tandu i
Rè, i Dii, a Furtuna è a Vittòria
Saranu in
sempiternu i to schiavi sottumessi
È, ciò
chì vale di più cà i Rè è a Glòria,
Tandu sì,
u mio figliolu sarè un Omu, figliolu
di l’Omu.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire